Balogh István (n.1890, Oradea - d. 1956, Oradea)

Biografie

      Balogh István este unul dintre cei mai valoroşi reprezentanţi ai creaţiei plastice orădene din prima jumătate a secolului al XX-lea.
     In 1910 se dedica creatiei artstice, lucrand pentru tipografia “Sonnenfeld”, unde incepe prin a ilustra volume de poezie. Creaza pe suprafeţe miniaturale, obligat ca numai pe câţiva centrimetri pătraţi să dea expresie povestirilor şi poemelor tipărite, în forme cât mai sintetice, într-o viziune simbolică. Cu doar câteva linii şi pete de culoare, pe suprafeţe mici, trebuia să exprime esenţa şi poezia frumusetilor incluse într-o carte. Primeste o bursa de studii la Academia de Arte Frumoase din Munchen.
     In 1911 expune in sala Primariei din Oradea alaturi de Tibor Ernő si Szénes Fűlőp unde vinde toate lucrarile, chiar din expozitie. In 1912 participa la expozitia secession din Műnchen. Tot in acelasi an lucrarile sale sunt accepate in expozitia lui Gulácsy Lajos. In 1913 pleca cu o bursa pentru un an in Italia, dar participa cu 30 de lucrari la o expozitie colectiva la Oradea, alaturi de Tibor Ernő, Fekete Zoltan si Korácsonyi Géza.
     Dupa razboi, participa la mai multe expozitii: in 1922 la Timisoara, in 1932 la Oradea, in 1940 la Budapesta, in 1942 la Oradea alaturi de Tibor Ernő si Macalik Alfred, si tot in 1942, la Cluj.
     In 1973 i se organizeaza o expozitie retrospectiva la Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea, expozitie tinerata in anul 1974 la Muzeul de Arta din Bucuresti.
     In 1997 muzeul Petőfi din Budapesta organizeaza o alta expozitie in colaborare cu Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea, expozitie itinerata anul urmtor la Debretin, Ungaria.
     Indiferent de perioadele sale de creatie care au dus la o modificare a stilului sau, totusi viziunea sa a fost tributara romantismului, simbolismului, graţiei şi decorativismului secession.